Divorțul – procedură, durată, cheltuieli și alte aspecte legale

Divorțul reprezintă încetarea unei căsătorii, un act care marchează sfârșitul unei relației matrimoniale. În România, procedurile de divorț sunt reglementate de Codul Civil, care oferă cadrul legal pentru desfășurarea acestuia. Divorțul poate avea loc pe cale amiabilă sau litigioasă, în funcție de circumstanțele fiecărui caz, iar legea prevede soluții adaptate diferitelor situații, inclusiv celor în care sunt implicați copii minori sau bunuri comune supuse partajului.

Legislația română prevede trei tipuri de divorț, fiecare având caracteristici specifice:

• • divorțul prin acordul părților, la notar care este potrivit atât pentru cuplurile fără copii, cât și pentru cele cu copii minori, dacă soții ajung la un acord privind custodia și alte aspecte.

• • divorțul pe cale judecătorească care are loc atunci când părțile nu ajung la un acord sau în cazuri mai complexe, cum ar fi acuzații de infidelitate, violență sau alte motive grave.

Care sunt pașii principali în procesul de divorț?

Primul pas este depunerea cererii de divorț care se depune la birou notarial sau judecătorie, apoi stabilirea termenului cand părțile vor primi o dată la care să fie prezente pentru soluționarea cazului. Soluționarea cererii in cazul divorțului la notar este rapidă iar pentru divorțurile in instanta, procesul poate dura mai mult, în funcție de complexitatea cazului.

În cazul în care există copii minori, instanța sau notarul trebuie să ia decizii privind locuința copilului, dreptul de vizitare și pensia de întreținere.

În cazul în care se doreste partajul bunurilor comune, acesta poate fi rezolvat de comun acord la notar sau în cadrul procesului de divorț sau ulterior, printr-o cerere separată.

Cât durează un divorț?

Durata divorțului la notar este cea mai rapidă și simplă opțiune, atunci când soții sunt de acord asupra tuturor aspectelor, inclusiv asupra custodiei copiilor, dacă există. Durata acestui tip de divorț este, în general, de 30 de zile și presupune depunerea cererii de divorț la notar, împreună cu documentele necesare (certificatul de căsătorie, actele de identitate, certificatele de naștere ale copiilor, dacă este cazul). Umeaza acordarea unui termen de reflecție de 30 de zile, conform legii si dupa trecerea acestuia pronuntarea divorțului, în fața notarului. Dacă soții sunt prezenți și își mențin consimțământul, notarul emite certificatul de divorț pe loc.

Durata divorțului pe cale judecătorească este mai îndelungat, aceasta variind în funcție de complexitatea cazului. Exemple:

• • divorț amiabil în instanță se realizeaza atunci cand soții ajung la un acord și nu există conflicte majore, procesul poate dura între 1 și 3 luni. Durata depinde de volumul de lucru al instanței și de respectarea termenelor de procedură.

• • divorțul din culpă se realizeaza in cazurile în care unul dintre soți solicită divorțul din culpa celuilalt, iar celălalt contestă cererea, procesul poate dura între 6 luni și 2 ani sau chiar mai mult. Termenele se amana atunci când este necesară administrarea de probe (martori, documente, expertize).

• • divorțul cu partaj sau custodia copiilor se realizeaza cand părțile nu ajung la un acord privind împărțirea bunurilor comune sau/si custodia copiilor, procesul devine și mai complicat, durata putând să depășească 2 ani, mai ales în cazurile ce implică recursuri sau apeluri.

Printre factori care influențează durata divorțului în instanță se are in vedere numărul de termene necesare pentru administrarea probelor, colaborarea între părți, volumul de dosare aflat pe rolul instanței.

Ce întrebări se adresează în timpul unui proces de divorț?

Întrebările sunt adresate cu scopul de a se stabili adevărul și de a lua o decizie echitabilă. Acestea pot fi adresate părților (reclamant și pârât) și martorilor iar raspusurile vor influența hotărârea instanței privind custodia, partajul sau alte aspecte ale divorțului.

Întrebări adresate părților implicate (soț și soție): instanța și avocații pot adresa întrebări concludente pentru a clarifica motivele divorțului, situația familială și cererile formulate. Printre cele mai frecvente întrebări se numără:

• • Care sunt motivele care au condus la decizia de a divorța?

• • Au existat evenimente specifice care au făcut imposibilă continuarea căsătoriei?

• • Ați încercat să rezolvați conflictele prin consiliere sau alte metode?

• • Care este relația dvs. cu copilul/copiii?

• • Cum contribuiți la creșterea și educarea copilului?

• • Care este aranjamentul dorit privind custodia copilului?

• • Care este contribuția fiecăruia dintre soți la achiziționarea bunurilor comune?

• • Ați ajuns la un acord privind partajul?

• • Cum vă susțineți financiar în prezent?

• • De cât timp sunteți separați?

• • Cum a fost gestionată locuința familiei în această perioadă?

Întrebările adresate martorilor, fie că sunt rude, prieteni sau colegi, sunt chemați pentru a confirma sau infirma afirmațiile părților. Întrebările sunt concepute pentru a evalua situația de fapt și motivele invocate pentru divorț:

• • Cum ați perceput relația dintre soți înainte de apariția conflictelor?

• • Ați fost martor/martoră la certuri, violențe sau alte probleme în cadrul căsătoriei?

• • Puteți confirma motivele divorțului invocate de parte?

• • Cunoașteți dacă cei doi soți locuiesc separat? De cât timp?

• • Ați fost la curent cu evenimentele care au dus la separare?

• • Cum a fost relația fiecăruia dintre soți cu copilul/copiii?

• • Ați observat vreun comportament care ar afecta interesul superior al copilului?

• • Știți cum și-au împărțit soții responsabilitățile financiare?

• • Există informații despre contribuția fiecăruia la bunurile comune?

Cine plătește și suportă cheltuielile unui divorț?

Costurile unui divorț variază în funcție de tipul de procedură ales (notarial sau in instantă) și de complexitatea cazului. Obligatia suportarii acestor cheltuieli depinde de mai mulți factori, inclusiv de tipul de divorț și de deciziile instanței în cazul unui proces.

În cazul unui divorț amiabil desfășurat în fața notarului, cheltuielile sunt suportate de comun acord de ambii soți, fiind incluse în costurile administrative sau notariale. Taxele notariale în funcție de complexitatea divorțului. (de exemplu, dacă există copii minori sau bunuri de partajat). Mai multe pe acest subiect gasiti in articolul Divorțul la notar: cum se face și cât costă?. De asemene, soții pot conveni să împartă cheltuielile în mod egal sau unul dintre ei să suporte întreaga sumă.

În cazul unui proces de divorț la instanță, costurile pot include taxe de timbru, onorarii pentru avocați, expertize și alte cheltuieli legate de proces. Plata acestor costuri este in sarcina celui care le solicită (ex. soțul care depune cererea de divorț sau face cerere reconventionala este obligat la achitarea taxei de timbru), fiecare parte își plateste costurile proprii pentru reprezentare juridică, dacă apelează la un avocat. Mai multe pe acest subiect gasiti in articolul Cât costă un avocat de divorț? Dacă procesul implică martori, expertize tehnice sau evaluări (de exemplu, în cazul partajului bunurilor comune), costurile acestor servicii sunt platite de partea care le solicită.

Cine suporta cheltuielile? Conform art. 453 din Codul de procedură civilă, partea care pierde procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile de judecată ale părții adverse. De exemplu: dacă unul dintre soți solicită divorțul din culpa celuilalt și câștigă, instanța poate decide ca soțul vinovat să plătească toate sau o parte din cheltuielile procesului. În cazul unui divorț amiabil în instanță, costurile sunt, de regulă, împărțite între soți.

Pe lângă costurile directe, divorțul poate implica și alte cheltuieli privind partajul bunurilor comune (dacă partajul este realizat separat, acesta presupune taxe suplimentare de timbru și onorarii pentru evaluatori sau notari – mai multe -> Cum se împart bunurile soților conform legislației din România?) sau custodia copiilor (pot apărea costuri suplimentare pentru expertize psihologice sau alte probe) mai multe -> Custodia copilului sau autoritatea părintească în legislația din România.