Custodia copilului sau autoritatea părintească în legislația din România
Ce este custodia sau autoritatea parinteasca?
În legislația română, termenul de “custodie” nu este reglementat în mod specific, ceea ce generează confuzie atunci când se discută despre drepturile și responsabilitățile părinților după un divorț sau o separare. În schimb, legislația face referire la autoritatea părintească, care reprezintă ansamblul drepturilor și obligațiilor pe care părinții le au față de copilul lor minor.
Astfel, deși termenul de “custodie” nu apare explicit în legislația română, expresii precum “custodie comună” sunt frecvent utilizate în limbajul uzual pentru a descrie modul în care părinții își împart responsabilitățile. În acest articol, vom folosi termenul de custodie pentru a facilita înțelegerea, având mereu în vedere că el se referă, de fapt, la regimul juridic al autorității părintești.
Custodia sau autoritatea parinteasca a copiilor include drepturile și obligațiile legale pe care un părinte le are față de creșterea, educația și bunăstarea copilului. În România, legea prioritizează interesul superior al copilului atunci când se decide custodia, având în vedere sănătatea, securitatea, dezvoltarea emoțională și relațiile familiale ale acestuia.
Art. 483 Cod Civil:
(1) Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.
(2) Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.
(3) Ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori.
Cum decide instanța custodia copilului?
Judecătorii iau în considerare mai mulți factori pentru a decide asupra custodiei:
- interesul superior al copilului: stabilitatea emoțională, mediul în care va trăi și relația cu ambii părinți si familia extinsă;
- relația copilului cu părinții: cine a fost mai implicat în creșterea și educația copilului;
- vârsta copilului: copiii mai mici pot necesita mai mult sprijin din partea unui anumit părinte;
- opinia copilului: în cazul în care copilul are peste 10 ani, opinia sa poate fi luată în considerare;
- comportamentul părinților: inclusiv dacă unul dintre părinți încearcă să-l îndepărteze pe celălalt din viața copilului (alienare parentală).
De cate feluri este custodia sau autoritatea parinteasca?
Custodia copiilor poate fi împărțită:
- Custodia comună sau autoritatea parintească comună
- ambii părinți își împart obligațiile și drepturile legale asupra copilului.
- este cea mai frecventă formă de custodie în România și este considerată cea mai benefică pentru copil, deoarece menține relația activă cu ambii părinți.
- Custodia exclusivă sau autoritatea parintească exclusivă
- unul dintre părinți are drepturile și obligațiile legale asupra copilului.
- se aplică în situații excepționale, cum ar fi abuzul, neglijența sau comportamentul parental inadecvat al celuilalt părinte.
Custodia comună sau autoritatea părintească în comun: drepturi egale pentru ambii părinți
În legislația din România, autoritatea părintească în comun este considerată forma de bază a relației juridice dintre părinți și copii, promovând ideea că ambii părinți au drepturi și responsabilități egale, chiar și după divorț sau separare. Aceasta presupune că deciziile esențiale legate de viața copilului, cum ar fi educația, sănătatea, locuința și alte aspecte majore, trebuie luate de comun acord. Scopul principal al autorității părintești comune este de a asigura stabilitatea și bunăstarea copilului, oferindu-i posibilitatea de a menține o relație constantă și sănătoasă cu ambii părinți. Instanța de judecată susține această formă de autoritate în majoritatea cazurilor, deoarece promovează echilibrul emoțional și dezvoltarea armonioasă a copilului. Totuși, succesul acestui tip de aranjament depinde în mare măsură de comunicarea și colaborarea eficientă între părinți.
Custodia exclusivă sau autoritatea părintească exclusivă: a soluție pentru situații excepționale
Autoritatea părintească exclusivă este acordată de instanță în cazuri speciale, când unul dintre părinți nu este considerat capabil să participe la luarea deciziilor majore pentru copil. Aceasta poate fi aplicată în situații de abuz, neglijență gravă, violență domestică sau alte circumstanțe care pun în pericol interesul superior al copilului. În acest context, părintele care deține autoritatea exclusivă are dreptul de a lua toate deciziile legate de creșterea și educația copilului, fără a mai avea nevoie de consimțământul celuilalt părinte. Totuși, părintele exclus este, de regulă, încurajat să mențină o relație personală cu copilul, dacă acest lucru nu afectează negativ dezvoltarea copilului. Această măsură este una extremă și se aplică doar atunci când este evident că autoritatea părintească în comun ar prejudicia siguranța sau bunăstarea copilului. Mai multe cititi articolul Custodia exclusivă sau autoritatea părintească exclusivă: când și cum se acordă.
Șanse egale pentru mame si tați la custodia copiilor în România
În legislația din România, tatăl are șanse egale cu mama la obținerea custodiei copiilor, deoarece principiul egalității între părinți este fundamental. Instanțele nu favorizează în mod automat mama, asa cum s-ar crede, ci analizează fiecare caz în funcție de interesul superior al copilului. Factori precum implicarea în creșterea copilului, stabilitatea financiară și emoțională, și capacitatea de a oferi un mediu sănătos sunt determinanți.
Concluzie
Custodia copiilor este o decizie complexă, cu impact pe termen lung asupra vieții copilului și a părinților. Este important să înțelegi drepturile și responsabilitățile tale, să colaborezi pentru a crea un mediu stabil și să prioritizezi întotdeauna interesul superior al copilului. Consultarea unui avocat specializat în dreptul familiei poate fi un pas esențial pentru a naviga acest proces delicat.
Dacă ai întrebări sau ai nevoie de asistență juridică, nu ezita să contactezi un profesionist care să te ghideze prin fiecare etapă a procesului de custodie.