Cum se stabilește paternitatea în România

Stabilirea paternității este un aspect juridic important, care influențează drepturile și obligațiile părintești asupra unui copil. În România, stabilirea paternității poate avea loc fie prin recunoașterea voluntară a tatălui, fie printr-o hotărâre judecătorească, atunci când există dubii sau refuz din partea acestuia. Acest proces este esențial atât pentru copil, cât și pentru părinți, având implicații legale privind drepturile de întreținere, custodie și moștenire.

“Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei.”

Art. 414 alin. 1 Cod Civil

“Acţiunea în stabilirea paternităţii din afara căsătoriei aparţine copilului şi se porneşte în numele lui de către mamă, chiar dacă este minoră, sau de către reprezentantul lui legal.

Art. 425 alin. 1 Cod Civil

Cadrul legal în România

În România, stabilirea paternității este reglementată de Codul Civil. Paternitatea se poate stabili în două moduri:

1. Recunoașterea voluntară – Tatăl recunoaște de bunăvoie copilul, fie printr-o declarație la Oficiul Stării Civile, fie printr-un act notarial.

2. Stabilirea paternității pe cale judecătorească – Dacă tatăl refuză sau există incertitudine cu privire la identitatea tatălui, mama copilului sau copilul (prin reprezentant legal) pot solicita instanței stabilirea paternității. În astfel de cazuri, instanța poate dispune efectuarea unui test de paternitate (test ADN) pentru a stabili cu exactitate cine este tatăl biologic al copilului.

Drepturile și obligațiile după stabilirea paternității

După stabilirea paternității, tatăl dobândește următoarele drepturi și obligații legale:

• Drepturi părintești: tatăl are dreptul de a participa la deciziile importante legate de viața copilului, inclusiv la educația, sănătatea și creșterea acestuia. De asemenea, poate solicita drept de vizită sau custodie, dacă nu locuiește cu copilul.

• Obligația de întreținere: tatăl este obligat să contribuie financiar la întreținerea copilului, sub forma pensiei alimentare, calculată în funcție de veniturile sale și de nevoile copilului.

• Drepturi de moștenire: după stabilirea paternității, copilul dobândește dreptul de a moșteni bunurile tatălui, în conformitate cu legile succesorale din România.

Exemplu practic:

Să presupunem că Ioana, mama unui copil în vârstă de 3 ani, solicită stabilirea paternității în instanță. Tatăl copilului, Mihai, nu a recunoscut copilul și refuză să ofere sprijin financiar sau să își asume responsabilitățile de părinte.

Ioana depune o cerere la judecătorie, cerând stabilirea paternității și solicitând, totodată, un test ADN. Instanța dispune efectuarea acestui test, iar rezultatele arată că Mihai este tatăl biologic al copilului.

În baza acestei probe, instanța stabilește paternitatea și obligă pe Mihai să plătească pensie alimentară pentru copil, calculată în funcție de veniturile sale. De asemenea, Mihai dobândește drepturi de vizită și este inclus în toate deciziile importante privind educația și creșterea copilului.

Concluzie

Stabilirea paternității este un proces complex pentru protectia drepturilor copilului.  Fie că se face voluntar sau prin instanță, stabilirea paternității are implicații legale semnificative și asigură că tatăl biologic își asumă obligatiile legale.
Dacă te confrunți cu o astfel de situație, este recomandat să consulți un avocat specializat în dreptul familiei pentru a te ghida prin acest proces și pentru a-ți proteja drepturile.