Mărturiile martorilor aflați in dușmănie cu una dintre părți

În procesul civil, imparțialitatea martorilor este esențială pentru aflarea adevărului. Dacă există motive să se creadă că un martor este părtinitor din cauza unei relații de dușmănie, partea interesată trebuie să aducă acest lucru la cunoștința instanței și să prezinte dovezi. Judecătorul va analiza situația pe baza probelor și va decide dacă declarația martorului poate fi luată în considerare sau nu.

În procesele de divorț, rudele apropiate, precum părinții sau frații, pot fi martori, deoarece cunosc bine situațiile familiale. Totuși, copiii sunt exceptați de la mărturie pentru a fi protejați de presiuni emoționale sau morale. Mai multe pe acest topic Martorii în procesul de divorț.

Ce înseamnă martori în dușmănie

Într-un proces civil, martorii au rolul de a furniza informații despre faptele pe care le-au cunoscut personal. Totuși, când un martor este într-o relație de dușmănie cu una dintre părți, declarațiile lui pot fi puse sub semnul întrebării, fiind considerate părtinitoare sau influențate de relația tensionată cu partea adversă.

De exemplu, dacă mama unei persoane implicate într-un proces de divorț este martoră, aceasta ar putea încerca să își protejeze copilul, mai ales dacă se află în conflict cu partea adversă.

Reglementarea legala privind martorii în dușmănie

Codul de Procedură Civilă, în articolul 315, prevede că anumite persoane nu pot fi martori, inclusiv:

• rudele și afinii până la gradul al treilea;
• soțul, fostul soț, logodnicul sau concubinul;
• cei aflați în dușmănie cu una dintre părți;
• persoanele sub interdicție judecătorească;
• cei condamnați pentru mărturie mincinoasă.

În cazul în care un martor are o relație de dușmănie cu o parte din proces, acest lucru poate afecta imparțialitatea și credibilitatea declarațiilor sale. Din acest motiv, legea prevede că aceste situații trebuie semnalate instanței.

Cum dovedești dușmănia dintre martor și o parte?

Partea care consideră că un martor este în dușmănie trebuie să aducă dovezi concrete pentru a justifica si dovedi acest lucru. Aceste dovezi pot include documente scrise (art. 250 Cod Procedură Civilă), declarații ale altor martori sau chiar mărturisiri obținute în cadrul procesului.

Judecătorul va analiza aceste dovezi și va decide dacă martorul poate sau nu să fie ascultat. Dacă se dovedește relația de dușmănie, mărturia respectivului martor poate fi exclusă.

Ce poate dispune instanța?

Conform legii, dacă se stabilește că martorul este părtinitor sau că are un interes personal în proces, instanța poate respinge declarația acestuia. Totuși, există excepții: părțile implicate pot conveni să accepte mărturia unui astfel de martor, dacă își dau acordul explicit sau tacit.

Judecătorul analizează sinceritatea depozițiilor și decide dacă acestea sunt relevante pentru soluționarea litigiului. Rolul său activ este crucial pentru asigurarea unui proces echitabil.

Cine este scutit de la a depune mărturie?

Există și persoane care, deși nu sunt în dușmănie cu părțile, sunt scutite de la obligația de a depune mărturie. Printre acestea se numără medicii, avocații, notarii și alți profesioniști care trebuie să păstreze secretul profesional; judecătorii, procurorii și funcționarii publici, în privința informațiilor secrete dobândite în timpul funcției; persoanele care s-ar incrimina pe ele însele sau pe apropiați prin declarațiile lor.