Cum se stabilește custodia copilului după divorț?

Custodia copilului este unul dintre aspectele cele mai delicate și importante care trebuie rezolvate în cazul unui divorț. În România, custodia, denumită și autoritatea părintească, se referă la drepturile și obligațiile pe care părinții le au în privința creșterii, educării și îngrijirii copilului. În urma divorțului, instanța de judecată va decide cum se va exercita această custodie, având în vedere interesul superior al copilului.

Ce înseamnă custodia în legislația românească?

În legislația românească, custodia copilului este reglementată de Codul Civil, care stabilește că părinții au responsabilitatea de a asigura bunăstarea copilului, oferindu-i sprijin material, educațional și emoțional. În cazul unui divorț, se va decide fie exercitarea autoritatii in comun de parinti, fie exerciatrea autoritatii in mod exclusiv de unul dintre părinți.

“Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească.”

Art. 503 Cod Civil

“După divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel.”

Art. 397 Cod Civil

Tipuri de custodie în România

Există două forme principale de custodie:

1. Custodia comună sau exercitarea autorității părintești în comun: aceasta este cea mai frecvent întâlnită formă de custodie în România. Conform legii, chiar și după divorț, ambii părinți își păstrează drepturile și obligațiile asupra copilului, deși copilul va locui doar cu unul dintre ei. În custodia comună, părinții trebuie să colaboreze pentru luarea deciziilor importante legate de educația, sănătatea și bunăstarea copilului.

2. Custodia exclusivă sau exercitarea autorității părintești exclusiv de un parinte: se acordă doar în cazuri speciale, când instanța decide că unul dintre părinți nu este capabil să exercite obligațiile părintești, de exemplu, dacă există violență, abuz, dependențe sau neglijență severă. În acest caz, celălalt părinte va avea drepturi depline în luarea deciziilor legate de copil, dar celălalt părinte păstrează, de regulă, dreptul de a avea legături personale cu copilul (dreptul de vizită). Pentru mai multe informatii poți consulta și articolul “Condițiile în care mama poate pierde custodia copilului“.

Factori luați în considerare de instanță

În stabilirea custodiei copilului, instanța analizează mai mulți factori pentru a se asigura că decizia este în interesul superior al copilului. Printre acești factori se numără:

• relația copilului cu ambii părinți;
• capacitatea fiecărui părinte de a îngriji copilul;
• mediul familial și condițiile de trai oferite de fiecare părinte;
• dorințele copilului (dacă vârsta și gradul de maturitate permit exprimarea unei opinii);
• eventuale abuzuri sau comportamente nepotrivite din partea unuia dintre părinți.

Exemplu practic: 

“Să presupunem că Andreea și Mihai au decis să divorțeze. Ei au un copil de 8 ani, Andrei. Andreea dorește să obțină custodia exclusivă, susținând că Mihai nu este capabil să ofere un mediu stabil pentru Andrei. Cu toate acestea, Mihai solicită custodia comună, argumentând că dorește să rămână activ în viața fiului său.

În fața instanței, ambii părinți trebuie să prezinte dovezi și să își susțină pozițiile. Instanța va evalua relația copilului cu ambii părinți, condițiile de trai pe care aceștia le oferă și capacitatea lor de a asigura un mediu sigur și stabil.

În acest caz, dacă nu există dovezi clare că Mihai este incapabil să îngrijească copilul (de exemplu, violență sau neglijență gravă), instanța va decide cel mai probabil în favoarea custodiei comune. Andrei va locui cu mama sa, Andreea, dar ambii părinți vor lua împreună deciziile importante legate de educația și sănătatea copilului. Mihai va avea dreptul de a petrece timp cu Andrei conform unui program de vizită stabilit de instanță.”

Ce trebuie să rețineți…

Custodia copilului după divorț se stabilește având în vedere interesul superior al copilului. În majoritatea cazurilor, custodia comună este regula, deoarece ambii părinți sunt încurajați să participe activ la creșterea și educarea copilului. Totuși, în situații deosebite, se poate acorda custodia exclusivă. Indiferent de forma custodiei, scopul principal este asigurarea unui mediu stabil și sănătos pentru dezvoltarea copilului.