Pot să cer daune în cazul divorțului?
Răspunsul este simplu: da, poți cere daune în cazul divorțului. Dreptul la daune sau despăgubiri reprezintă o formă specifică a răspunderii civile delictuale, având ca scop repararea prejudiciilor cauzate prin nerespectarea obligațiilor legale care definesc instituția căsătoriei. În ceea ce privește obligațiile dintre soți, acestea sunt „obligații speciale” deoarece se nasc în cadrul familiei. Deși pot părea exclusiv morale, aceste obligații depășesc sfera moralității și sunt reglementate și legal.
În procesul de divorț, daunele sau despăgubirile sunt prevăzute de articolul 388 din Noul Cod Civil (NCC) și reprezintă o cerere suplimentară făcută în cadrul divorțului. Conform acestui articol, soțul nevinovat care a suferit un prejudiciu din cauza desfacerii căsătoriei poate solicita compensații (daune sau despăgubiri) din partea soțului vinovat. Această cerere este soluționată de aceeași instanță care judecă divorțul. În practică, cererile de despăgubiri în divorțuri sunt tot mai frecvente, oferind o soluție juridică pentru soțul care a fost afectat de comportamentul nepotrivit al celuilalt soț.
Este important de înțeles că divorțul în sine nu repară automat prejudiciile morale sau materiale cauzate de acțiunile unuia dintre soți. Articolul 388 din Codul Civil joacă un rol esențial în astfel de cazuri, având scopul de a restabili echilibrul moral și material perturbat de comportamentul culpabil al unui soț.
Este esențial să nu confundăm motivele pentru acordarea despăgubirilor cu motivele divorțului. Articolul 388 se referă la un prejudiciu clar și concret rezultat direct din desfacerea căsătoriei. Practic, prejudiciul apare atunci când paguba devine certă și cuantificabilă, nu doar teoretică.
Acest articol este inspirat din legislația franceză, care permitea acordarea de despăgubiri pentru prejudicii morale sau materiale cauzate de divorțul din vina unui soț. În Franța, instanțele au acordat despăgubiri pentru diverse prejudicii, cum ar fi suferința emoțională sau dificultățile financiare cauzate de unul dintre soți.
Valoarea despagubirilor morale:
Potrivit jurisprudenței naționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, despăgubirile morale trebuie să fie proporționale cu prejudiciul suferit și să reflecte gravitatea impactului asupra valorilor sociale protejate. Evaluarea daunelor morale este dificilă, deoarece acestea nu sunt tangibile, ci se manifestă prin suferințe emoționale și psihice.
Din acest motiv, o instanță poate deduce existența prejudiciului moral pe baza faptei ilicite și a contextului în care aceasta s-a produs. Despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie stabilite într-un mod corect și echitabil, oferind o compensație adecvată pentru afectarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanei prejudiciate.
Este esențial să fie luat în considerare impactul profund al acțiunilor soțului vinovat, iar despăgubirile acordate să reflecte corect prejudiciul moral și psihologic suferit de soțul afectat, în conformitate cu legea și principiile de justiție și echitate.
Condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale în cazul divorțului
Pentru a angaja răspunderea civilă delictuală a unui soț, este necesar să se dovedească îndeplinirea cumulativă a patru condiții:
- Există o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție: Acțiunea sau inacțiunea soțului care încalcă obligațiile legale și morale stabilite în cadrul căsătoriei.
- Prejudiciul: Acest prejudiciu se referă la trauma emoțională și psihologică provocată de acțiunile soțului vinovat, precum infidelitatea, separarea sau abandonul. Această traumă trebuie să aibă efecte ireversibile asupra vieții prezente și viitoare a soțului prejudiciat. Studiile arată că femeile sunt adesea mai afectate de aceste traume, resimțind un impact mai profund și de durată.
- Raport de cauzalitate între fapta comisă și prejudiciu: Pentru a justifica despăgubirile, trebuie dovedit că prejudiciul a fost direct cauzat de fapta ilicită. Practic, există o legătură clară între acțiunile soțului vinovat și prejudiciul suferit de celălalt soț.
- Vinovăția: Potrivit articolului 309 din Codul Civil, soții au obligația de a se respecta reciproc, de a fi fideli și de a oferi sprijin moral. Vinovăția apare atunci când aceste obligații sunt încălcate. Comportamentul ilicit poate include lipsa de respect, infidelitatea, lipsa de sprijin moral sau abandonul familiei. Aceste acțiuni afectează grav onoarea, reputația și echilibrul psihologic al soțului prejudiciat, atât în familie, cât și în societate.
Vinovăția soțului trebuie să fie clară și să rezulte din intenția acestuia de a încălca obligațiile maritale. Această încălcare a condus la un prejudiciu grav, afectând profund sănătatea emoțională și psihologică a celuilalt soț. Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este esențial, întrucât trebuie demonstrat că suferința soțului rezultă direct din comportamentul culpabil al soțului vinovat.