Veniturile reinvestite în firmă și nedistribuite sub formă de dividende la stabilirea pensiei de întreținere a minorului

Introducere

Veniturile reinvestite în firmă și nedistribuite sub formă de dividende nu sunt, în mod automat, venituri personale ale asociatului și nu se includ întotdeauna în baza de calcul a pensiei de întreținere. Cu toate acestea, instanța poate ține seama de profitul nerepartizat atunci când părintele este asociat unic sau deține controlul efectiv asupra societății, are posibilitatea de a decide distribuirea dividendelor, iar reinvestirea este folosită pentru diminuarea artificială a veniturilor declarate. Într-o asemenea situație, profitul poate fi considerat un mijloc concret de realizare a unor venituri, chiar dacă nu a fost efectiv încasat sub formă de dividende.

În schimb, atunci când profitul este reinvestit în mod real în activitatea societății, nu există o hotărâre de distribuire a dividendelor, iar părintele nu are acces personal la acele sume, instanța poate considera că banii aparțin societății și nu reprezintă venituri ale asociatului. Prin urmare, simplul fapt că o firmă a obținut profit nu este suficient pentru ca întregul profit să fie tratat automat ca venit personal al părintelui.

Problema este importantă în special în situația părinților care obțin venituri prin intermediul unei societăți, dar declară un salariu redus și susțin că profitul firmei a fost reinvestit. În aceste cazuri, instanța va analiza calitatea părintelui în societate, nivelul controlului exercitat asupra firmei, existența unor dividende distribuite sau potențial distribuibile, justificarea investițiilor și eventualele beneficii personale suportate de societate. Soluția depinde, astfel, nu doar de evidențele contabile, ci și de posibilitatea reală a părintelui de a dispune de resursele societății.

1. Cadrul legal al pensiei de întreținere

Potrivit art. 527 din Codul civil, obligația de întreținere se stabilește în funcție de nevoia creditorului întreținerii și de mijloacele debitorului, inclusiv de posibilitatea acestuia de a dobândi mijloacele necesare. Instanța nu trebuie, așadar, să analizeze exclusiv veniturile efectiv încasate într-o anumită lună, ci și capacitatea reală a părintelui de a obține venituri. Această distincție a fost evidențiată în practica Tribunalului Buzău, care a reținut că legea se referă atât la mijloacele existente, cât și la posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.

Art. 529 din Codul civil stabilește limitele în care poate fi fixată pensia de întreținere. Pentru un copil, pensia poate ajunge până la o pătrime din venitul lunar net al părintelui; pentru doi copii, până la o treime, iar pentru trei sau mai mulți copii, până la jumătate. Aceste procente reprezintă limite maxime, nu procente care trebuie aplicate automat în orice cauză.

Într-o cauză soluționată de Judecătoria București Sectorul 3, instanța a subliniat că plafoanele prevăzute de art. 529 nu împiedică raportarea pensiei la alte venituri licite ale debitorului, în afara veniturilor strict salariale. Instanța a arătat că pensia poate fi stabilită prin raportare la orice venituri ale părintelui, în funcție de situația concretă dovedită în dosar.

Art. 531 din Codul civil permite modificarea pensiei atunci când se schimbă mijloacele celui care o plătește sau nevoile celui care o primește. În cazul asociatului unic, o reducere formală a salariului nu este întotdeauna suficientă pentru reducerea pensiei, deoarece veniturile reale pot proveni și din profitul societății, dividende sau alte beneficii. Tribunalul Dolj a reținut că raportarea exclusivă la un salariu redus ar putea conduce la stabilirea cuantumului pensiei prin voința unilaterală a debitorului.

2. Profitul societății nu este același lucru cu venitul asociatului

Societatea comercială are un patrimoniu distinct de patrimoniul asociatului. Prin urmare, profitul înregistrat în contabilitatea firmei nu devine automat venit personal al persoanei fizice.

Până la momentul distribuirii, profitul aparține societății. Asociatul dobândește un drept personal asupra unei părți din profit atunci când sunt îndeplinite condițiile legale pentru distribuirea dividendelor, inclusiv adoptarea unei hotărâri a adunării generale sau a unei decizii a asociatului unic.

În cazul dividendelor, Legea nr. 31/1990 definește dividendul ca fiind partea din profit care se plătește fiecărui asociat. Distribuirea se face, de regulă, proporțional cu participația la capitalul social, dacă actul constitutiv nu prevede altfel. Tribunalul Covasna a analizat această regulă și a reținut că asociatul unic este îndreptățit să beneficieze de dividendele distribuite din veniturile societății.

Această distincție are consecințe importante:

• profitul distribuit și încasat reprezintă venit personal al asociatului;
• profitul distribuit, dar neîncasat poate reprezenta o creanță a asociatului împotriva societății;
• profitul nerepartizat rămâne, în principiu, în patrimoniul societății;
• profitul reinvestit este profit nerepartizat, afectat finanțării activității societății.

Prin urmare, din punct de vedere formal, nu orice profit al firmei poate fi considerat venit lunar al părintelui. Totuși, în materia întreținerii, analiza nu se oprește întotdeauna la această delimitare contabilă și juridică.

3. Când poate fi luat în calcul profitul reinvestit

Profitul reinvestit poate fi luat în considerare atunci când instanța constată că asociatul are posibilitatea concretă de a-l transforma în venit personal, dar a ales să nu facă acest lucru.

Cea mai relevantă soluție este Decizia nr. 584/2019 a Tribunalului Buzău. În cauza respectivă, debitorul era asociat unic și administrator al unei societăți care realizase profit. Instanța a reținut că, chiar dacă veniturile nu fuseseră încasate efectiv sub formă de dividende, asociatul unic avea posibilitatea să le dobândească.

Tribunalul a considerat că asociatul unic are dreptul să decidă ca profitul să rămână în firmă și să fie reinvestit, dar această decizie nu poate prejudicia creditorul obligației de întreținere. Cu alte cuvinte, părintele nu poate invoca propria decizie de nerepartizare a profitului pentru a susține că nu are mijloace mai mari de plată. Instanța a acceptat raportarea pensiei la veniturile pe care debitorul le-ar fi putut încasa, chiar dacă nu le-a încasat din propria voință.

Această soluție este importantă deoarece pune accent pe controlul efectiv exercitat asupra societății. Dacă părintele este asociat unic și administrator, el poate decide:

• ce salariu își stabilește;
• dacă profitul se distribuie sau se reinvestește;
• când se distribuie dividendele;
• ce cheltuieli sunt efectuate de societate;
• dacă anumite resurse rămân în societate sau ajung la persoana fizică.

În această situație, instanța poate concluziona că venitul declarat nu reflectă în totalitate capacitatea economică reală a părintelui.

4. Asociatul unic nu poate să își reducă artificial veniturile

O problemă frecventă este reducerea salariului de către asociatul unic, urmată de solicitarea diminuării pensiei de întreținere. Într-o asemenea situație, instanța poate verifica dacă diminuarea este reală sau doar formală.

În Decizia nr. RJ 842436g34/2025, Tribunalul Dolj a analizat situația unei persoane despre care se susținea că obține doar venituri la nivelul salariului minim. Instanța a observat că persoana era prezentată ca asociat unic și administrator și că, în această calitate, avea control asupra societății și asupra nivelului salariului. Tribunalul a reținut că raportarea exclusivă la salariul indicat de asociat ar putea permite stabilirea pensiei prin voința unilaterală a debitorului.

Deși în apel s-a discutat și dacă persoana avea sau nu calitatea de asociat, raționamentul este relevant pentru situația asociatului unic: o reducere formală a salariului nu este suficientă, în sine, pentru a demonstra diminuarea mijloacelor debitorului.

Instanța poate verifica dacă, în aceeași perioadă, societatea a realizat profit, dacă au fost achiziționate bunuri importante, dacă au fost plătite cheltuieli personale prin firmă sau dacă stilul de viață al părintelui este incompatibil cu veniturile declarate.

Într-o altă cauză, Tribunalul București a avut în vedere faptul că persoana invoca reducerea veniturilor salariale, dar, în același timp, societatea achiziționa bunuri de lux, iar debitorul își construia o casă. Instanța a apreciat că aceste elemente, coroborate cu controlul asupra veniturilor și dividendelor societății, puteau indica existența unor resurse suplimentare.

5. Când nu poate fi inclus profitul nedistribuit

Există și situații în care instanțele refuză includerea profitului societății în venitul personal al asociatului.

În Sentința nr. 6329/2021, Judecătoria București Sectorul 3 a analizat situația unor societăți în care debitorul avea calitatea de asociat. Una dintre societăți obținuse profit, însă dividendele nu fuseseră distribuite. Instanța a stabilit că veniturile luate în calcul trebuie să fie venituri obținute din muncă sau din alte activități și să aibă caracter de continuitate. În lipsa unor dividende distribuite sau a altor venituri personale dovedite, instanța s-a raportat la veniturile salariale.

Judecătoria a invocat separația patrimoniilor, arătând că patrimoniul persoanei juridice nu se confundă cu patrimoniul persoanei fizice. Profitul societății nu putea fi tratat automat ca venit al asociatului doar pentru că acesta deținea părți sociale.

Această soluție este importantă pentru asociatul minoritar. Dacă acesta nu poate decide singur distribuirea profitului, posibilitatea sa de a transforma profitul în dividende este mai puțin directă. El nu are neapărat o creanță actuală împotriva societății și nu poate fi obligat, în mod automat, la plata unei pensii calculate pe baza unui profit asupra căruia nu are control efectiv.

Prin urmare, trebuie făcută distincția între:

• asociatul unic, care decide singur asupra repartizării profitului;
• asociatul majoritar, care poate controla hotărârile societății;
• asociatul minoritar, care nu poate impune distribuirea dividendelor;
• administratorul care nu este asociat și nu are drept la dividende.

Tribunalul Dolj a subliniat că administratorul care nu are și calitatea de asociat nu are drept la dividende, deoarece acestea reprezintă un drept patrimonial al asociaților. În cazul său, venitul personal relevant poate fi salariul sau remunerația pentru funcția de administrator, nu profitul societății.

6. Reinvestirea reală și reinvestirea folosită pentru diminuarea pensiei

Nu orice reinvestire a profitului trebuie privită cu suspiciune. O societate poate avea nevoie să cumpere utilaje, să achiziționeze marfă, să își extindă sediul, să angajeze personal sau să finanțeze proiecte pe termen lung. În asemenea cazuri, banii nu sunt disponibili pentru consumul personal al asociatului.

Pentru a demonstra caracterul real al reinvestirii, pot fi relevante:

• facturile pentru utilaje și echipamente;
• contractele de achiziție;
• documentele privind lucrările de modernizare;
• extrasele bancare ale societății;
• balanțele și situațiile financiare;
• contractele cu furnizorii;
• documentele privind angajarea de personal;
• proiectele de investiții și sursele de finanțare.

Pe de altă parte, dacă reinvestirea este doar formală, instanța poate analiza dacă societatea suportă în realitate cheltuieli personale ale asociatului. De exemplu, pot fi relevante plata ratelor personale, a vacanțelor, a cheltuielilor locuinței, utilizarea unui autoturism al societății în scop personal sau achiziționarea unor bunuri fără o legătură evidentă cu activitatea firmei.

În astfel de cazuri, problema nu mai este numai profitul nerepartizat, ci existența unor beneficii personale indirecte. Acestea pot demonstra că părintele are o capacitate financiară superioară celei reflectate în salariul declarat.

7. Dividendele neîncasate și dividendele potențiale

Trebuie făcută distincția între dividendele deja distribuite, dar neîncasate, și profitul care nu a fost încă distribuit.

Dacă există o hotărâre de distribuire a dividendelor, asociatul poate avea o creanță împotriva societății. În această situație, este mai ușor de susținut că suma reprezintă un venit personal, chiar dacă plata efectivă nu s-a realizat încă.

În schimb, în cazul profitului pur și simplu nerepartizat, nu există întotdeauna un drept actual la dividend. În această privință, practica este neunitară. Tribunalul Buzău a considerat că dividendele neîncasate pot fi avute în vedere atunci când asociatul unic putea decide distribuirea lor. În schimb, Judecătoria București Sectorul 3 a refuzat să includă profitul nerepartizat, tocmai pentru că nu fusese transformat în venit personal și nu exista confuziune între patrimoniile societății și asociatului.

Așadar, instanța poate analiza nu doar dacă banii au fost încasați, ci și de ce nu au fost încasați. Dacă motivul este o reinvestire justificată economic, argumentul părintelui poate fi primit. Dacă motivul este doar diminuarea artificială a pensiei, instanța poate valorifica posibilitatea de dobândire a veniturilor.

8. Ce probe sunt importante în proces

Într-un litigiu privind pensia de întreținere, sunt utile următoarele categorii de probe:

• extrasele ONRC privind calitatea de asociat și administrator;
• actul constitutiv al societății;
• bilanțurile și situațiile financiare;
• balanțele contabile;
• hotărârile asociatului unic sau ale adunării generale;
• declarațiile fiscale și adeverințele emise de autoritățile fiscale;
• extrasele de cont ale societății;
• documentele privind distribuirea sau nedistribuirea dividendelor;
• facturile și contractele care justifică reinvestirea;
• documentele privind bunurile cumpărate de societate;
• dovezile privind nivelul de trai al părintelui.

În cauza analizată de Tribunalul Covasna, instanța a avut în vedere adeverințe fiscale care indicau venituri din dividende în cuantumuri diferite, inclusiv venituri brute de 192.888 lei și 5.263 lei în perioade distincte.

De asemenea, trebuie avut în vedere caracterul de continuitate al venitului. Tribunalul București a reținut că veniturile ocazionale nu intră, de regulă, în baza de calcul a pensiei. În cauza respectivă, câștigul obținut din vânzarea unor părți sociale a fost considerat un venit ocazional și nu a fost tratat ca venit permanent.

Concluzie

Profitul reinvestit și nedistribuit nu reprezintă automat venit personal al asociatului. Societatea are un patrimoniu distinct, iar profitul rămâne, în principiu, în patrimoniul acesteia până la distribuirea dividendelor.

Cu toate acestea, această regulă nu trebuie interpretată în sensul că asociatul unic poate evita plata unei pensii corespunzătoare prin simpla decizie de a nu distribui profitul. Dacă părintele controlează integral societatea, iar reinvestirea nu este justificată sau pare utilizată pentru diminuarea artificială a veniturilor, instanța poate considera că acesta avea posibilitatea concretă de a obține dividende. În această situație, profitul poate fi valorificat ca mijloc potențial de realizare a veniturilor, în sensul art. 527 din Codul civil.

În schimb, dacă profitul este reinvestit în mod real, dacă asociatul nu are control asupra distribuirii dividendelor sau dacă nu există dovezi privind accesul personal la banii societății, instanța poate respecta separația patrimoniilor și poate calcula pensia numai pe baza veniturilor personale dovedite.

Prin urmare, întrebarea esențială nu este doar dacă firma a avut profit, ci cine controla profitul, dacă acesta putea fi distribuit, dacă reinvestirea era reală și dacă părintele beneficia în fapt de resursele societății. Aceste elemente, analizate împreună, determină dacă profitul reinvestit va rămâne în afara bazei de calcul sau va fi considerat un venit potențial relevant pentru stabilirea pensiei de întreținere.