Lipsa acordului tatălui pentru călătoria copilului în străinătate. Cum poate fi obținută autorizarea prin ordonanță președințială?

Dacă tatăl refuză să își dea acordul pentru o călătorie temporară a copilului în străinătate, mama poate solicita instanței suplinirea consimțământului prin ordonanță președințială, cu condiția să dovedească urgența, caracterul determinat al deplasării și faptul că aceasta respectă interesul superior al copilului; soluția nu este însă automată și nu poate fi folosită, în principiu, pentru mutarea definitivă a copilului în străinătate sau pentru schimbarea locuinței sale, situații care presupun o analiză de fond.

În cazul unei călătorii temporare, autorizarea poate fi solicitată, în anumite condiții, pe calea ordonanței președințiale, prin care instanța poate suplini consimțământul părintelui care refuză să îl exprime.

Ce prevede legea pentru ieșirea minorului din țară?

Potrivit art. 30 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 248/2005, atunci când minorul călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți, părintele însoțitor trebuie, în principiu, să prezinte declarația autentificată a celuilalt părinte, prin care acesta își exprimă acordul cu privire la călătorie, destinație și perioadă.

Declarația celuilalt părinte nu mai este necesară atunci când părintele însoțitor exercită singur autoritatea părintească sau deține o hotărâre judecătorească relevantă prin care copilul i-a fost încredințat, în condițiile legii.

În schimb, atunci când autoritatea părintească este exercitată în comun, instanțele au reținut că este necesar acordul ambilor părinți pentru ca minorul să poată părăsi România. În cazul unui refuz sau al imposibilității unuia dintre părinți de a-și exprima voința, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 248/2005 permite soluționarea neînțelegerii de către instanță.

Ce înseamnă suplinirea acordului prin ordonanță președințială?

Suplinirea acordului înseamnă că instanța poate pronunța o hotărâre care înlocuiește, pentru deplasarea concretă solicitată, consimțământul părintelui care refuză să semneze declarația.

Ordonanța președințială este o procedură specială, destinată situațiilor urgente. Potrivit art. 997 Cod procedură civilă, instanța poate dispune măsuri provizorii atunci când există aparența dreptului, urgență și riscul ca dreptul să fie prejudiciat prin întârziere. Măsura trebuie să fie vremelnică și să nu soluționeze definitiv litigiul dintre părinți.

În practica judiciară, admisibilitatea unei astfel de cereri presupune verificarea cumulativă a următoarelor condiții:

• aparența dreptului;
• urgența;
• caracterul provizoriu și vremelnic al măsurii;
• neprejudecarea fondului.

De regulă, urgența poate rezulta din apropierea datei călătoriei, a vacanței, a unui concurs, a unei activități artistice sau a unui alt eveniment cu perioadă determinată. Instanța trebuie să analizeze dacă, fără o soluție rapidă, copilul ar pierde posibilitatea de a participa la deplasare.

Ce trebuie să demonstreze părintele care solicită autorizarea?

Părintele care formulează cererea trebuie să ofere instanței informații clare și verificabile privind:

• destinația călătoriei;
• perioada exactă a deplasării;
• scopul călătoriei;
• persoana care îl însoțește pe copil;
• ruta avută în vedere;
• locul în care copilul va fi cazat;
• data și modalitatea revenirii în România.

Într-o cauză analizată de Judecătoria Hunedoara, instanța a reținut relevanța indicării scopului deplasării, a rutei până la destinație și a persoanei căreia îi va fi încredințat minorul în statul de destinație sau care îl va însoți la întoarcere.

De asemenea, trebuie demonstrat că deplasarea este compatibilă cu interesul superior al copilului și că nu există un risc pentru integritatea fizică, psihică sau dezvoltarea sa. Instanța poate avea în vedere beneficiile recreaționale, educaționale sau familiale ale călătoriei, precum și relația copilului cu părintele însoțitor.

Este suficient refuzul tatălui pentru admiterea cererii?

Nu. Refuzul tatălui reprezintă o neînțelegere care permite sesizarea instanței, dar nu conduce automat la suplinirea acordului.

Judecătorul va analiza concret dacă refuzul este justificat și dacă deplasarea este în interesul copilului. Într-o cauză privind o vacanță în străinătate, instanța a apreciat că aparența dreptului era în favoarea mamei, care locuia statornic cu minorul și urmărea asigurarea unor condiții adecvate pentru creșterea și dezvoltarea acestuia.

Într-un alt dosar, instanța a considerat că poate suplini acordul pentru pașaport și deplasare chiar în lipsa unei acțiuni de fond, atunci când solicitarea era punctuală, strict delimitată în timp și erau îndeplinite condițiile urgenței și aparenței dreptului.

Călătoria temporară nu este același lucru cu mutarea copilului în străinătate

Ordonanța președințială poate fi adecvată pentru o călătorie temporară, cum ar fi o vacanță, o excursie, participarea la un concurs sau la o activitate artistică. În aceste cazuri, autorizarea este limitată la o perioadă determinată și nu modifică definitiv locuința copilului sau modul de exercitare a autorității părintești. Practica instanțelor confirmă folosirea ordonanței pentru deplasări punctuale, inclusiv pentru perioade de vacanță.

Dacă solicitarea urmărește însă stabilirea definitivă a locuinței copilului în străinătate sau relocarea sa permanentă, problema depășește cadrul unei simple călătorii. O asemenea măsură poate afecta exercitarea autorității părintești și relațiile personale cu celălalt părinte, motiv pentru care este necesară, de regulă, o analiză de fond.

Ce efect are hotărârea instanței?

Hotărârea prin care se admite cererea poate permite părintelui să efectueze deplasarea fără declarația notarială a tatălui, în limitele stabilite de instanță. Este important ca dispozitivul hotărârii să indice cât mai precis perioada, destinația și, după caz, scopul deplasării.

Organele poliției de frontieră verifică respectarea informațiilor referitoare la documentele de călătorie, destinație, rută și perioada deplasării. Prin urmare, o autorizare generală sau neclară poate crea dificultăți practice la trecerea frontierei.

Concluzie

Atunci când tatăl refuză nejustificat să își dea acordul pentru o călătorie temporară a copilului în străinătate, părintele interesat poate solicita suplinirea consimțământului prin ordonanță președințială. Instanța va analiza urgența, caracterul limitat în timp al călătoriei, aparența dreptului și, mai presus de toate, interesul superior al copilului.

Admiterea cererii nu este automată. Șansele depind de documentarea concretă a deplasării, de justificarea refuzului celuilalt părinte, de garanțiile privind întoarcerea copilului și de demonstrarea faptului că această călătorie este benefică sau cel puțin compatibilă cu siguranța și dezvoltarea sa armonioasă.