Împărțirea bunurilor după divorț. Partajul și proprietățile comune.

În România, împărțirea bunurilor comune este reglementată de Codul Civil și poate varia semnificativ în funcție de regimul matrimonial ales de soți.

Rolul regimului matrimonuial sau a contractului prenuptial

Un aspect esențial de avut în vedere este dacă soții au optat pentru un regim matrimonial diferit, printr-un contract prenuptial. În România, există trei regimuri matrimoniale: comunitatea legală este regimul standard, în lipsa unui contract, unde bunurile dobândite sunt comune, separarea de bunuri unde fiecare soț își păstrează bunurile proprii, iar ceea ce dobândesc împreună este clar delimitat si comunitatea convențională care este o variantă personalizată prin care soții pot stabili ce bunuri vor face parte din comunitate.

Ce sunt bunurile comune?

Bunurile comune reprezintă acele bunuri dobândite de soți în timpul căsătoriei, indiferent de contribuția fiecăruia. Potrivit Codului Civil, aceste bunuri includ, dar nu se limitează la veniturile salariale sau alte câștiguri obținute de soți; proprietăți imobiliare cumpărate în timpul căsătoriei; economii comune; bunuri mobile precum mașini, mobilier sau electrocasnice.

Dacă soții nu au încheiat un contract prenuptial pentru a stabili un regim matrimonial diferit de cel al comunității legale, toate aceste bunuri se consideră a fi deținute în comun, în cote egale.

Partajul este obligatoriu?

Partajul bunurilor comune nu este obligatoriu imediat după divorț. Chiar dacă soții aleg să divorțeze, bunurile pot rămâne în devălmășie pentru o perioadă nelimitată. Aceasta înseamnă că foștii soți pot continua să dețină bunurile împreună, fără a le împărți oficial.

Cum se face partajul?

Partajul poate fi realizat în două moduri: amiabil, prin înțelegere, soții ajung la un acord cu privire la împărțirea bunurilor și pot apela la un notar public pentru legalizarea înțelegerii sau judiciar, prin instanță, dacă nu există un acord, oricare dintre foștii soți poate cere instanței să decidă asupra împărțirii bunurilor.

Exemplu concret: mini speță

Context: Ana și Bogdan au fost căsătoriți timp de 10 ani și au achiziționat un apartament, o mașină și diverse bunuri de uz casnic. Ana câștiga mai mult și a contribuit cu 70% la achiziționarea apartamentului, însă nu au semnat un contract prenuptial. După divorț, Ana dorește să păstreze apartamentul, susținând că a contribuit mai mult.

Soluție: În lipsa unui contract prenuptial sau a unui acord amiabil, apartamentul este considerat bun comun. Ana poate solicita instanței să i se atribuie apartamentul, dar va trebui să îi plătească lui Bogdan o sultă (compensare financiară) pentru partea lui, care, în mod normal, este de 50%, conform regimului comunității legale.

Împărțirea bunurilor după divorț este o etapă complicată, mai ales dacă nu există un acord între foștii soți. Alegerea unui regim matrimonial potrivit încă de la începutul căsătoriei poate preveni multe probleme. În cazul în care vă aflați într-o astfel de situație, consultarea unui avocat specializat în dreptul familiei vă poate ajuta să înțelegeți opțiunile legale și să luați decizii corecte.